De multe ori intalnim pe cineva, il placem, incercam sa construim o relatie frumoasa, iar pe masura ce trece timpul ajungem sa ne atasam tot mai mult de acea persoana. Ce se intampla insa cand ne dam seama ca problemele, certurile incep sa apara si noi doi nu avem prea multe in comun? Ce se intampla cand realizam ca traim in universuri si medii diferite? Cel mai probabil daca tinem unul la altul consideram ca asta nu e o bariera, incepem sa facem sacrificii , de multe ori unilaterale, si suntem in stare sa mergem pana in panzele albe cu o relatie care la prima vedere nu ar fi avut nicio sansa. Bun, peste un timp te intrebi… de cat timp suntem oare impreuna? …pai, de 2 ani, ceva de genul…Dar conteaza durata atat de mult? Sau de fapt e important ce se gaseste in sufletele fiecaruia dintre noi…E ciudat ca dupa atata timp , sa iti dai seama cat de singura te simteai in doi, cat de jos aveai moralul, cat de insignifianta te considerai, cat de putin contai ca femeiesi cate si mai cate sacrificii ai fi fost in stare sa faci pentru a nu-l deranja, pentru a nu-l jena. Probabil conteaza foarte mult sa ai langa tine un om care sa te aprecieze, care sa nu te jigneasca si care sa nu te desconsidere, un om care sa aiba incredere in tine si sa te iubeasca asa cum esti, pentru a nu mai fi nevoita sa minti in unele situatii doar pentru ca stii ca l-ar deranja un anume lucru banal si ar fi capabil sa-si faca o impresie gresita…In fine…
In cele din urma , dintr-o cauza grava, insa ce nu priveste neaparat lucrurile amintite mai sus, alegeti sa va despartiti…Alegi sa stai un timp singura, sa te regasesti pe tine, sa iti plangi amarul si sa devi cine ti-e dor sa fi…
Trist este ca in tot timpul asta… iti imaginezi adesea cum ar fi daca intr-o zi ar alege sa vina la usa ta si sa te intrebe : Daca ma schimb si nu te mai mint niciodata, m-ai mai primi? 🙂
Serrenitty's Blog 