Inceputuri de piatra..

Mereu am detestat inceputurile! Schimbarile nu sunt chiar punctul meu forte! Am fost mereu genul care se adapteaza infernal de greu si apoi nu stie cum sa puna punct si sa intoarca pagina…  urasc stanjeneala puerila, tacerea apasatoare si intrebarile cu caracter generalist  puse doar pentru a umple spatiul gol. Nu am putut niciodata intelege de ce suntem atat de rigizi, de selectivi, de izolati in fond…De ce ne ia atat de mult timp pana cand putem fi cu lejeritate „noi”?! Obisnuim sa spunem atat de des ” E un nou inceput, o luam de la capat!” , avem starea de spirit necesara , insa trecem al dracu` de greu de etapa asta…Din punctul asta de vedere si poate din multe altele, mi-e dor de cand aveam doar 5 anisori si nu ma intrista prea tare daca fetele din parculet ma trimiteau la plimbare pentru ca nu vroiau sa se joace cu papusile cu mine (totusi…cine ar vrea sa se joace cu o papusa cheala?!), pentru ca stiam ca, mergand pe aleea de langa voi intalni pe altcineva care ma va primi! E ciudat, dar acum nu mai pot avea certitudinea asta… Pana la urma…in ce ne transformam? In niste pietre rugoase, reci si frumos stilizate, colorate?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: